La Ceaiotecă

              Nu am mai trecut prin camera asta dragă a sufletului meu de un amar de vreme. Parte din pricina incertitudinii care a tăbărât asupra tuturor odată cu Covid-ul, parte din cauza lipsei de direcție legate de blog. Încă de la începutul proiectului, am avut tendința să îmi întind brațele în jde mii de zone, fără să reușesc să le tratez pe toate. Așa că, mi-am propus să fac mai puțin, dar mai bine. Partea cu ceaiurile a rămas. Cât despre restul secțiunilor, mai vedem. Însă voi vorbi mai en detail despre asta într-o altă postare.                   Story time                Astăzi vreau să vă spun povestea unui ceai pe care-l consum de câteva zile încoace. E cu atât mai special, pentru că mi-a fost dăruit de bunicul meu. Nu oricum, ci într-un moment în care am ieșit din sala de examen năucită, după trei ore și jumătate de scris compulsiv și creier ars. Unde mai pui că apa mi se terminase, iar masca deja se blegise. Și după o dimineață plină de peripeții într-un